Actrița de film Maria Sagaidac

Maria Sagaidac s-a născut pe data de 20 octombrie 1942 în satul Cuhireștii de Sus, Camenca. Maria SagaidacA ales să studieze științele exacte. În 1969 intră la facultatea de fizică și matematică a Universității de Stat din Moldova, pe care o oabsolvește în 1964. Ulterior obține și titlul de doctor în științe fizico-matematice.

Ei bine, tocmai în această perioadă regizorul Emol Loteanu caută interpreți pentru noua sa peliculă „Această clipă”. Îi propune și Mariei Sagaidac, pe care o cunoștea, fiind un apropiat al familiei. „M-a dus, mai mult din curiozitate, povestea mai târziu Maria Sagaidac. Consiliul artistic nu m-a acceptat, la rol fiind luată o altă actriță care însă nu a făcut față. Urgent am fost chemata la Kaliningrad unde aveau loc filmările. Acolo am răcit, stam singură la hotel toată ziua în compania unui porumbel cu piciorușul frânt de care aveam grijă. Prima zi de filmare pentru mine a avut loc la menajeria din oraș. Așa a fost începutul. Boala, singurătatea, contactul cu o pasare căreiea-i puteam spune orice au influențat, probabil, benefic. Mi-am luat rolul în serios!” a conchis cu multă fermitate actrița.

Și atât de serios, încât după reușita acestui rol – este vorba de Amparo din „Această clipă” – a devenit una din cele mai cotate actrițe de cinema de la noi, filmându-se în multe roluri, atât la studioul „Moldova-film”, cât și la alte studiouri din ex-Uniunea Sovietică.

De multă simțire a dat dovadă Maria Sagaidac începând cu primul ei rol, Amparo, frumoasa spaniolă din filmul „Această clipă”. Cu o figură de fetiță, cu un zâmbet fermecător și cu un râs atât de molipsitor, încât îmi stăruie în memorie și în prezent, Amparo a devenit un simbol al vieții, al speranței, un vis de care în ultimele clipe ale vieții sale o să-și amintească pilotul basarabean Mihai Adam (actorul Mihai Volontir).

Fotografia Mariei Sagaidac în rolul lui Amparo a apărut în paginile tuturor revistelor de atunci, actrița fiind îndrăgită de public până la apariția filmului. Devenise într-un fel idealul unei generații: fragilă, talentată și enigmatică. Deși biografia ei a devenit cunoscută tuturor cinefililor: tânără savantă matematiciană și totodată actriță, Maria Sagaidac a păstrat o anumită distanță față de public și presă. Participa la premiere, întâlniri, acorda interviuri, dar era totuși rezervată. Sensibilă și delicată în relațiile cu cineaștii, calități care i-au adus stima și respectful colegilor. Critcii au admirat-o pentru sinceritatea artistică și farmecul personal care au îmbogățit rolurile, creându-le un contur aparte.

Au urmat roluri memorabile în filmele „Singur în fața dragostei” (ecranizarea romanului omonim al scriitorului Aureliu Busuioc) în regia lui Gheorghe Vodă, 1969, „Ofițer în rezervă” – regizor Nicole Ghibu, 1971, „O întâmplare la festival”, 1976, regizor Roland Vieru, „Nicușor, un adolescent dificil”, 1975, regia Vitali Diomin, „Luceafărul”, 1986, regizor Emil Loteanu, „Miorița”, 1987, regizor Victor Bucătaru ș.a.

A jucat și în spectacole televizate la Televiziunea Națională a Moldovei. După anii `90 ai secolului trecut filmul moldovenesc a intrat într-o criză de durată. Ar fi acceptat să joace, având un potențial artistic încă nevalorificat, darproiectele în care era solicitată se stopau din cauza lipsei finanțelor.

… Ne-am întâlnit acum câțiva ani. Scriam un portret de creație pentru revista „Moldova”. Mi-a fixat o întâlnire la facultatea de matematică și informatică a Universității de Stat din Moldova, de unde nu a plecat de la absolvirea studiilor. „Cunoașteți cumva formula adevărului? Am întrebat-o pe Maria Sagaidac. Odată, un fizician mi-a spus că a descoperit formula dragostei!” „În matematică e posibil orice, inclusiv și formula adevărului. În matematică totul are o logică”. „Dar în artă?” „Și în artă la fel. Când citeam scenariile, puneam foarte multe semne de întrebare. Pentru mine era important să găsesc motivația cutărui sau cutărui comportament. Restul sunt detalii”. „Ce faceți în timpul liber?” am întrebat-o pe această femeie atât de fragilă și atât de puternică în același timp. „În primul rând, citesc. Citesc cărți de matematică”, mi-a raspuns Maria Sagaidac. „E vorba de o literatură care poate fi citită? Cărțile de matematică pe care le-am văzut eu sunt pline de formule!”„Da, anume formulele le citesc….” M-am uitat cu admirație și respect și poate și cu un pic de „invidie” la acestă Doamnă a Filmului Moldovenesc care duce o viață demnă de rolul pe care l-a jucat în evoluția filmului moldovenesc.

Larisa Ungureanu, critic de film

Referințe bibliografice:

  1. Maria Sagaidac. In: Calendar Național 2012. Chișinău, 2011, p. 249.
  2. UNGUREANU, Larisa. Femeia care nu minte: actrița de cinema Maria Sagaidac. În: Moldova Suverană, 12 dec. 2003, p. 4.
  3. UNGUREANU, Larisa. Maria Sagaidac. In: Portrete în timp. Chișinău, 2012, pp. 58-61.
  4. UNGUREANU, Larisa. Maria Sagaidac: Rolul e ca o formulă matematică. În: Moldova. 2013, nr. 10, pp. 20-23.
  5. Sagaidac Maria [online] [citat 20.X.2017]. Disponibil: http://cinema.art.md/person/129/index.html
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s