Vladimir Zaiciuc: Un Om al Teatrului

Aniversări 2017

Vladimir ZaiciucVladimir Zaiciuc, printre puținii actori ai „generației de aur” în viață, fondator al Teatrului „Luceafărul” alături de colegii săi „șciukiniști” Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Eugenia Todorașcu, Sandri Ion Șcurea, Ion Ungureanu, Grigore Rusu, Valentina Izbeșciuc, Vasile Constantin, Nina Mocreac-Vodă ș.a., împlinește vârsta de 80 de ani. Cu aceast prilej, Departamentul Memoria Chișinăului îi aduce sincere felicitări, urări de bine și sănătate!

Generația mea, dar și îndrăgostiții de teatru, care au venit în sălile de spectacole după noi, negreșit, își amintesc de Vladimir Zaiciuc, de rolurile pe care le-a jucat pe scena Teatrului „Luceafărul”, în  Teatrul televizat Dialog sau în filme artistice. Vladimir Zaiciuc a mai fost și profesor la disciplina Arta actorului la Conservatorul de Stat „G. Musicescu” din Chișinău în anii 1968-1980. A jucat pe scena Teatrului „Luceafărul” până în anul 2008. Apoi s-a retras din teatru, dar teatrul nicioadtă nu a plecat din viața sa.

Într-un interviu, acordat criticului de teatru Dina Hașcu-Ghimpu, Vladimir Zaiciuc povestește că, dacă acumula „necesarul” de 16 puncte, ar fi devenit student la Politehnica din Odesa. Și „teatrul nostru era să piardă un mare actor”, cum zice dna Dina. „Îmi plăcea fizica, îmi plăcea să inventez, să construiesc…Totodată, cântam la mandolină, cântam în corul pe care-l conducea răposatul Cristofor Teodorovici”, citez din interviul, publicat în cartea „Amintiti în alb și negru”. Fiindcă nu a devenit student, a lucrat ca învățător de matematică într-un sat pitoresc pe nume Ciadâr din raionul Leova.

Peste un an tatăl său, pedagog de profesie, a găsit într-un ziar anunțul despre concursul la Școala de Teatru „B. Șciukin” din Moscova. „Uite. Ai să te faci artist!” Și s-a făcut! După cinci ani de studii (1955 – 1960) la această renumită școală de teatru din Moscova, a revenit la Chișinău. Împreună cu ceilalți colegi a fondat legendarul teatru „Luceafărul”. Iată ce-și amintește Vladimir Zaiciuc din perioada începuturilor: „Veneam înapoi la Chișinău ca pe aripile vântului. Eram așteptați acolo, ni se dusese vestea de la Cemortan și Anghel că este la Moscova un grup foarte talentat, cu o limbă impecabilă, cu spectacole de zile mari… Se făceau cozi enorme la spectacolele noastre…”.

A jucat în spectacolele: „Nota zero la purtare”, „Copiii și merele”, „La moara dracilor”, „Arvinte și Pepelea”, „Autorul moare azi”, „Vicleniile lui Scapin”, „Baia”, „Căsătoria”, „Trei surori”, „Păsările tinereții noastre”, „Dragul meu ticălos”, „A cincea lebădă”, „Hamlet”, „Angajare de clovn” ș.a. A jucat roluri principale și roluri secundare,  roluri de comedie și roluri de dramă, roluri sociale și roluri clasice. „Școala Vahtangov, își amintește V. Zaiciuc, avea o foarte clară categorisire a actorilor la roluri – erou clasic, erou social, roluri de oameni bătrâni sau slugi… Eu, personal, nu făceam diferență între roluri și nu aveam preferințe deosebite, decizia aparținea întotdeauna regizorului.”Și-a dorit să-l joace pe Hamlet, „unicul rol, pe care am visat toată viața să-l interpretez!” Dar… În perioada sovietică „Hamlet” era o piesă „interzisă” în teatrul nostru. Abia după anii 90 ai soculului trecut, această tragedie și-a găsit locul cuvenit în repertoriul teatrelor „Luceafărul” (regizor Mihai Fusu) cu Vlad Ciobanu în rolul titular, Vladimir Zaiciuc jucându-l pe Poloniu, Teatrul Național „Mihai Eminescu” (regizor Sandu Vasilache), Teatrul Național „Eugene Ionesco” (regizor Ion Sapdaru).

Fiind martora acestui nemaipomenit fenomen artistic – Teatrul „Luceafărul” – , l-am văzut pe Vladimir Zaiciuc în mai toate rolurile pe care le-a jucat pe acestă scenă. În memorie mi-au rămas întipărite multe din ele, dar Podkoliosin din „Căsătoria”, spectacol montat de Iunna Verman (Moscova), la care teatrul a revenit în 1978 și în care Vladimir Zaiciuc a jucat rolul principal (în cel montat la 1965 au jucat Dumitru Fusu și Ion Ungureanu) a fost un rol magistral. Scriam într-o cronică pe care am publicat-o mai târziu în cartea „Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru”: ”Podkoliosin din actualul spectacol are vocea obosită, e un pic uimit de întorsăturile pe care le poate lua viața, e chiar timid, înceracă să fie uneori și obraznic, dar, vezi bine, nu-i permite rangul și averea, vrea să fie înțelegător și e chiar pe punctul de a înțelege filosofia vieții, dar în momentul cel mai strălucit o deșănțată idee îi trece prin cap: cum adică să te căsătorești pe toată viața? Vladimir Zaiciuc a căutat să găsească un mod propriu de interpretare și pe parcursul spectacolului jocul său a fost convingător. Sigur, a avut de trecut, ca să zic așa, „bariera” din memoria spectatorilor.” Dar a trecut-o cu succes!

A jucat și în film. Debutul în cinematografie l-a făcut pe când era student, jucând în primul film moldovenesc „Când omul nu-i la locul lui” (1957) după un scenariu de Ion Druță „Flaore de cireș”. A mai jucat în filmele „Când se duc cocorii”, „Singur în fața dragostei”, „Zece ierni pe-o vară” , „Durata zilei” ș.a.

Despre Vladimiri Zaiciuc s-a scris în presă, în cărți, activitatea sa în teatru bucurându-se de cele mai înalte aprecieri din partea teatrologilor criticilor de teatru consacrați. Am în biblioteca mea cărțulia criticului de teatru Valentina Stoica, întitulată „În reverberațiile scenei. Vladimir Zaiciuc. Maria Doni”, editată la Chișinău în 1997 și dedicată activității în teatru a acestor doi actori, Maria Doni fiindu-i soție. „Îmi place să joc cu Vladimir, recunoaște Maria Doni. El e un minunat partener de scenă!” A fi partener de scenă e una din rarele calități ale unui actor și e rezervată doar celor care cu adevărat poate fi numit Om al Teatrului.

Larisa Ungureanu,

 critic de teatru și film

Vladimir Zaiciuc s-a născut la 4 noiembrie 1937.

Studii: Școala de Teatru „B. Șciukin” de pe  lângă teatrul „Vahtangov” din Moscova (1955 – 1960), actor de teatru și film.

Din 1960 – actor la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău. În anii 1968 – 1971 actor la Teatrul televizat Dialog. Din 1968 – 1980 – profesor, arta actorului, Conservatorul de Stat „G. Musicescu” din Chișinău. În 1971 revine la Teatrul „Luceafărul” și activează până în anul 2008.

Bibliografie selectivă: Uvarova, Irina. Teatrul „Luceafărul”. Un deceniu al devenirii. – Chișinău: Hyperion, 1992; Stoica, Valentina. În reverberațiile scenei. Vladimir Zaiciuc. Maria Doni. – Chișinău: Labirint, 1997; Ungureanu, Larisa. Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru. – Chișinău:  Lumina, 2011. – P. 17 – 21; P. 52 – 54; Hașcu-Ghimpu, Dina. Amintiti în alb și negru : [dialog cu artistul și profesorul de teatru Vladimir Zaiciuc] // Chișinău: 2010. P. 202 – 211; http://www.moldovenii.md/md/people/341 ș.a.

Vladimir Zaiciuc (stanga) in spectacolul Vicleniile lui Scapin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s