Actrița care a ieșit din… „Buzunar”

Aniversări 2018

Silvia LucaDa, actrița Slivia Luca a devenit cunoscută publicului după ce a jucat în „Teatrul de Buzunar” rolul Marchizei de Marteuill din spectacolul „Legături primejdioase” de Choderlos de Laclos în regia lui Sandu Vasilachi. Era anul 1993. Spectacolul a avut un succes răsunător, „Teatrul de Buzunar” fiind la acea vreme un proiect inedit: teatru independent. Silvia Luca s-a manifestat plenar în acest spectacol, devenind apreciată de public și de critici – la Chișinău și la București. Tocmai atunci revista „Sud-Est” desfășura un colocviu cu participarea unui mare grup de critici, regizori, dramaturgi, actori din România și Republica Moldova. „Teatrul de Buzunar”, evident, a fost invitat cu acest spectacol peste Prut.

Prin ce s-a făcut remarcată Silvia Luca? În primul rând, prin frumusețea și grația ei (intenționa să devină balerină!). Totul era armonios la ea: mișcarea, gestul, ținuta. Și vocea. O voce de o sonoritate aparte. Fiecare cuvânt, frază exprima o stare. Personajul ei, Marchiza de Marteuill, era îmbrăcată în gri, de altfel, celelalte personaje erau în negru, cu unele mici excepții, culoarea neagră fiind culoarea predominantă a spectacolului. O culoare care o „prindea” atât de bine! Purta  mănuși negri și lungi până la cot. Avea părul negru, tăiat scurt și un pic buclat. Fața palidă contrasta izbitor cu negrul hainelor.

În fața noastră se născuse o glorie a teatrului din Republica Moldova. Pe care am aplaudat-o, de-a lungul anilor, în nenumărate spectacole: fie pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu”, fie pe scena Teatrului Dramatic Rus „A.P. Cehov”, actrița vorbind liber atât româna, cât și rusa. A jucat și în film, mult mai puțin, decât în teatru, fiindcă cinematografia noastră produce puține filme, dar are la activ câteva roluri în: „Strada felinarelor stinse” (1991), „Tangou deasupra prăpastiei” (1997), „Mirajul dragostei” (2006), „Lupii și zeii” (2009).

Silvia Luca în spectacolul „Legături primejdioase”
Silvia Luca în spectacolul „Legături primejdioase”

Dar să revenim la începututl anilor `90 ai secolului trecut, când teatrul nostru a cunoscut profunde schimbări, la care au contribuit și actorii. Regia tânără, iar printre ei era și Sandu Vasilachi, a „intrat” în forță în arta teatrală, venind cu o nouă estetică și cu un nou limbaj de expresie. „Purtătorii” acestuil limbaj erau, în primul rând, actorii. Silvia Luca era actrița perfectă, capabilă să „traducă” în imagini scenige ideile regizorale ale „halucinantului”, vorba lui Ion Ungureanu, Sandu Vasilache. Care venea cu un teatru cu totul și cu totul nou. În teatrul său nu exista scenografie sau exista o minimă scenografie. Expresia corporală era unul din atributele libajului scenic, pe care actorii săi, inclusiv Silvia Luca îl poseda și-l reda cu multă ingeniozitate.

Am admirat-o în „Anna Karenina” de Lev Tolstoi (versiunea scenică – Sandu Vasilachi), în care Silvia Luca a jucat-o pe eroina principală. Spectacolul, montat pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” a fost conceput ca un poem despre înălțătorul sentiment al dragostei. Cum este să joci într-un spectaol de origine poetico-metaforică? Ei bine, Silvia Luca a reușit să dea viață acestei eroine care, deși are un sfârșit tragic, a rămas nemuritoare. Emoția se citea în fiecare gest, în tremurul vocii, în disperarea gesturilor care, uneori, păreau frânte.

Ca orice actriță talentată, Silvia Luca este capabilă să joace nu doar în drame și tragedii, ci și în comedii. Un rol măiestrit interpretat a fost Agnes din „Școala nevestelor” de Moliere, montat de un regizor moscovit Aleksei Kiriușcenko în 1997. Atâta libertate, fantezie, farmec și haz exprima jocul Silviei Luca… A fost o adevărată revelație!

Anii `90 sunt anii de glorie ai actriței. A evoluat în „Amadeus”, „Un veac de singurătate”, „Steaua fără nume” (un spectacol muzical), „Hamlet”, toate montate pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” de Sandu Vasilachi, care era și director artistic. Din păcate, la sfârșitul anilor `90 în teatru s-au produs schimbări, care s-au reflectat negativ asupra colectivului. Sandu Vasilachi împreună cu Silvia Luca, care este și soția sa, și, odată cu ei, o bună parte din tinerii actori care constituiau miezul trupei, au plecat din teatru. Au plecat în România unde, o parte din ei, și-au construit o nouă viață și au rămas acolo. Deși Silvia Luca a continuat să joace în spectacolele, montate de Sandu Vasilache la București, după câțiva ani au revenit înapoi la Chișinău. Silvia Luca a fost angajată la Teatrul Dramatic Rus „A.P. Cehov”, Sandu Vasilache fiind director artistic. A jucat în mai multe spectacole (in „Richard al III-lea”, de exemplu), continuă și în prezent să colaboreze cu această trupă, dar făcând parte din trupa Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Unde este distribuită într-o largă galerie de spectacole. „Panică la Grand Hotel”, „Filumena Marturano sau Divorț în stil italian”, „Casa de pe graniță”, „În ochii tăi fermecători”, „Casa Zoikăi”, „Balamucul vesel” – iată doar câteva dintre ele, care fac parte din repertoriul curent al teatrului. În majoritatea, Silvia Luca joacă rolurle principale. De mare dimensiune dramatică este rolul Evei din spectacolul „În ochii tăi feremecători” după opera lui Gib Mihăiescu. Zoika sau Zoia Denisovna, femeie de afaceri, din spectacolul „Casa Zoikăi” după M. Bulgakov, este perfidă, „dată dracului”, este femeia care „te vinde și te cumpărăr”. Actrița a reușit să combine aceste calități și să creeze un personaj care nu se uită.

Silvia Luca are vocația teatrului. S-a dăruit scenei cu toată forța și perseverența. A trecut din rol în rol, căutând desăvârșirea. Este exponentul unei generații de actori care, în noile condiții socio-economice și politice, a contribuit la construcția artistică a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, la amplificarea și fortificarea ideii de teatru românesc.

Larisa Ungureanu,

critic de teatru

Silvia Luca s-a născut la 26 ianuarie 1985 în orașul Orhei. Și-a făcut studiile la Moscova la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK, anii 1985-1989). A jucat în: Teatrul „Luceafărul”, „Teatrul de Buzunar”. În prezent face parte din trupa Teatrului Național „Mihai Eminescu”.

Este membră a Uniunii Teatrale din Moldova. Maestru în Artă.

Bibliografie selectivă:

Luca, Silvia. „Nu-mi pot imagina un teatru fără femei” : [interviu cu Silvia Luca] /   consemnare: Irina Nechit // Basarabia. – 1999. – Nr 1. – P. 12.

Luca, Silvia.  „Acasă la București” : [interviu cu actrița] / consemnare: Angela Aramă // Capital magazin. – 2004. – Nr 29. – P. 18-19.

Silvia, Luca [date biogr.] // Realități culturale. – 2014. – Nr 1. – P. 13.

Ungureanu, Larisa. Arta jocului se-nvață : [rec. la spectacolul „Școala nevestelor”] // Literatura și arta. – 1997. – 10 apr. – P. 6.

Ungureanu, Larisa. Despre teatrul basarabean nu se mai vorbește în șoaptă. De ce? : [referințe la spectacolele „Legături primejdioase”, „Amadeus”, „Anna Karenina”, „Hamlet”, inclusiv fotogrfaia actriței Silvia Luca] // Teatrul Național (România). – 1997. – Nr 1. – P. 10-11.

*****

Silvia Luca [Resursă elecronică] : [repere biogr.] Acces internet:  https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvia_Luca. – Accesat: 24.01.2018.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s