Un nume știut nemeritat de puțin: Petre Draganov

Departamentul Memoria Chișinăului vă recomandă să studiați un articol ce face referire la marcarea a 90 de ani de la moartea savantului și bibliografului Petre Draganov.

Петар_Данилович_Драганов_1Dangătul clopotelor de la Catedrala „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din preajmă se revărsa polifonic în lumina spălăcită a acelui început de toamnă şi larma celor 63 de copii aliniaţi în faţa Primăriei se potoli brusc. Impunătorul sobor de preoţi, în frunte cu protoiere ul Alexandru Grozavu şi constituit din slujitori ai cultului de la cele două biserici ortodoxe şi de la cea de rit vechi, iniţie oficierea Te Deumului, numeroasa asistenţă făcîndu-şi cu zel, în momentele cuvenite, semnul crucii. Gestul le era repetat, cu stîngăcie sau cu o sume ţie oarecum sfidătoare, şi de copiii copleşiţi şi ei, totuşi, de semnificaţia evenimentului: îşi începea activitatea, pe 2 septembrie 1913, prima instituţie de învăţămînt secundar din oraşul Cahul: Gimnaziul de băieţi „P.Rumeanţev”.

Festivitatea propriu-zisă de inaugurare a gimnaziului a fost deschisă de direc torui Piotr Draganov, numit în funcţia respectivă, cu două luni în urmă, de Inspectoratul Şcolar al regiunii Odesa. Inspira un respect involuntar prin prestanţa-i sobră şi gravă conformată poate că şi cadrului solemn al acelor clipe, cărunteţea abundentă a mustăţilor şi a bărbuţei sale triunghiulare şi, mai ales, privirile-i scrutătoare remarcate după lentilele mici şi rotunde ale ochelarilor cu ramă subţire îi confereau, concomitent, un aer închistat şi reticent, intensificînd astfel curiozitatea firească a protipendadei localităţii. Majoritatea covîr- şitoare a acesteia nici nu bănuia ca noul ei concitadin era deja o notorietate în diverse medii ştiinţifice graţie prodigioaselor sale preocupări bibliografice, filologice, etnografice, istorice, el fiind considerat şi drept un cercetător versat al creaţiei poetului rus A.S.Puşkin. Prea puţini îi citiseră cartea „Учебная, литературная и художественная Бессарабия” editată la Chişinău cu doi ani mai înainte, în 1911, şi cunoscută ulterior cu titlul „Bessarabiana”- o carte ce pe el, autorul care-şi adunase cu atîta tenacitate rodul unor investigaţii ample, îl decepţionă: nefiindu-i prezentate şpalturile pentru a realiza redactările şi corecturile de rigoare, n-avu posibilitatea să elimine multele erori comise prin neglijenţa tipografilor.

Aici, la Cahul, şi-a diminuat pentru o habă activităţile ştiinţifice. Inerente mai tuturor începuturilor de cale, multele probleme ale noii instituţii de învăţămînt implicau şi o enormă risipă de timp şi energie, la soluţionarea lor perseverentul director invocînd frecvent şi concursul autorităţilor. Pleda, în special, pentru alocarea resurselor necesare la construirea sediului gimnaziului, austeritaţile financiare generate de declanşarea primei conflagraţii mondiale determinîndu-l să insiste asupra amplasării gimnaziului său în clădirea celui pentru fete, dată în exploatare în acel fatidic an 1914. Implicit, o atenţie deosebită acorda desăvîrşirii condiţiei profesionale a pedagogilor, în scurt timp „P.Rumeanţev” impunîndu-se în mediul instituţiilor similare din Basarabia prin înaltul potenţial al corpului didactic. Faptul se datora decisiv consecvenţei, flexibilităţii, responsabilităţii, competenţei şi bogatei experienţe administrative şi pedagogice a directorului P. Draganov, care „a depus o muncă neobositoare şi rodnică atît pentru organizarea începerii cursurilor, cît şi pentru bunul mers al acestui liceu în tot timpul cît a fost director”, după cum va remarca ceva mai tîrziu, în Anuarul Liceului „I.Voievod” pen­tru anul şcolar 1921-1922, unul din succesorii săi în postul respectiv, Constantin Romaşcu. însăşi personalitatea polivalentă a acestui pedagog şi savant, vasta lui cultură generală şi didactică constitui catalizatorul abnegaţiei şi spiritului de consacrare al colegilor săi.

Anul de studii 1916-1917, cînd „P.Rumeanţev” avu un efectiv de 172 de elevi şi cînd gimnaziul „a fost completat cu opt clase şi la finele anului şcolar a dat prima serie de absolvenţi”, după cum releva acelaşi C. Romaşcu, a fost însă şi cel mai dificil pentru P.Draganov. Pe 21 decembrie 1916, clădirea instituţiei fu sechestrată de către Ministerul de Război, în sălile-i de clasă fiind dislocat un spital militar. „Averea liceului în acest timp (pînă la 27 august 1917, cînd spitalul a fost evacuat din oraş – n.n.) a fost uzată, aproape distrusă, constata la 1922 menţionatul C.Romaşcu. Foarte mult a suferit mobilierul şcoalei, care a fost mutat dintr-un local în altul, şi laboratorul de fizico- chimice în care s-a instalat farmacia spitalului militar. O bună parte din aparatele laboratorului, rămînînd pe seama soldaţilor nesupravegheaţi de nimeni, care nu-şi dădeau seama ce bogăţii aveau în mîinile lor, s-au sfărîmat şi s-au pierdut”…

Articolul integral îl puteți studia săptămânalul în format tipărit Săptămîna.

 

MANOIL, Alexandru. Un nume știut nemeritat de puțin : [90 de ani de la moartea lui Piotr Draganov, savant de prestigiu, director al gimaziului din Cahul]. In: Săptămîna. 2018, 2 febr., p. 7, 18.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s