Dumitru Fusu: între farsă și tragedie

Aniversări 2018

Dumitru Fusu ar fi împlinit în acest an vârsta de 80 de ani. S-a născut la 29 martie 1938 în satul Parcova, județul Bălți, România Mare. A decedat, după o boală grea, la 14 ianuarie 2014, la Chișinău.

Fusu DumitruȘi-a făcut studiile la Școala de Teatru „B. Șciukin” din Moscova (1955-1960), profesia actor de teatru și film, după care, împreună cu colegii, a fondat Teatrul „Luceafărul”. A jucat în mai multe spectacole, montate în acei ani: „Vicleniile lui Scapin” de Moliere, „Steaua Seviliei” de Lope de Vega, „Copiii și merele” de Constantin Condrea ș.a. S-a remarcat în mod deosebit în rolul lui Scapin. Era îmbrăcat într-o cămașă albă, pantaloni negri, frizură scurtă. Așa mi s-a întipărit în memorie Dumitru Fusu. Spectacolul era o comedie savuroasă, montată de Nadejda Aronețcaia în care se-ntâmplau tot felul de lucruri caraghioase, pline de umor și păcăleli. Stăpânul lui Scapin, Octave, fiul lui Argante (în roluri Vasile Constantin și Dumitru Caraciobanu) avea uneori accese de furie, striga, țipa, în timp ce sluga sa, așezat în fotoliu picior peste picior, „dirija” aceste accese, calm și fără să-și iasă din fire, ca pe un concert. După care se ridica și urca pe scenă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, având aerul unui tânăr „de-al nostru” și nicidecum șmecherul personaj, conceput de Moliere. Acest aer dezinvolt, îmbinat cu o ușoară tentă de superioritate avea să-i definească stilistica pentru mulți ani înainte. Chiar dacă rolurile erau total diferite.

A jucat și rolul lui Podkoliosin din „Căsătoria” lui Gogol, montat în 1965 de regizoarea Iulia Vertman (Moscova). A fost o mare revelație acel subtil joc al actorului care crea în cadrul scenic o atmosferă de grotesc.

Mi-l amintesc foarte bine și în rolul țiganului Ciolpan Ciocârlie din spectacolul „Radu Ștefan – Întâiul și Ultimul” de Aureliu Busuioc în montarea lui Ion Ungureanu. Actorul „ieșise” din pantalonașii negri, spectacolul fiind montat în 1968, avea o altă ținută vestimentară, dar și un fel de „superioritate” strategică – vezi bine, era un fel de ministru al aprovizionării la curtea Domnitorului Radu Ștefan! Juca în modul cel mai serios și poate de aceea personajul său era perceput ca unul de farsă. Fiindcă despre ce fel de „aprovizionare” poate fi vorba la o curte de Domnitor, când toată povestea a durat doar trei zile!

Dumitru Fusu in rolul lui ScapinPresa scria pe atunci, că actorul a revenit în teatru parcă anume pentru a juca acest rol, pentru a-și lăsa amprenta sa inconfundabilă, ca apoi să plece iar din „Luceafărul” pentru a-și fonda ceea ce-și dorea. Și anume – Teatrul unui Actor, în care a jucat ceea ce și-a dorit. Și, în primul rând, și-a dorit să joace tragedie, pe „Hamlet” de Shakespeare. A interpretat un fragment, fiind îmbrăcat într-un pulover lung de culoare gri. Pe care, de altfel, îl purta și în viața de toate zilele, lucru nemaiîntâlnit în mediul actoricesc din Chișinău. A jucat și din Ion Druță, dar și invocații folclorice. Mai târziu le-am admirat în timpul unei ediții a festivalului One Men Show, pe care l-a conceput în anul 1999 și l-a desfășurat mai mulți ani la rând, având ca invitați actori care jucau în spectacole similare, adică teatrul unui singur actor.

Dumitru Fusu face parte din „generația de aur”, cum a fost definită, de actori ai Teatrului „Luceafărul”. A jucat alături de Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Ion Ungureanu, Eugenia Todorașcu, Nina Vodă-Mocreac, Ilie Todorov, Sandri Ion Șcurea și mulți alții.

A jucat și a regizat filme, debutul în cinematografie l-a avut în 1961 în celebrul film „Omul merge după soare”, unde joacă rolul unui milițian, serios nevoie mare, după care urmează „Călătorie în april” (vânzător), „Când pleacă cocorii” (Ion), „Zece ierni pe-o vară” (Preotul), „Dimitrie Cantemir” (Reis-efendi), „Ar fi avut o altă soartă (directorul casei de copii), „Vârtejul” (Străinul), studioul „Tagik-film” ș.a.

În anii 1977-1979 a urmat Cursurile Superioare de Regie și Scenaristică de la Moscova, după care a regizat la studioul „Moldova-film” câteva filme documentare: „Ecoul”, „Sărbătoarea sufletului”, „Constelația talentelor”, „Parcova – 435” și scurtmetrajul artistic „Șoseaua”.

Dumitru Fusu s-a născut pentru a fi actor, chiar dacă pe parcursul vieții a scris și poezii, a făcut pictură, dar s-a manifestat, în opinia mea, în primul rând ca actor de un talent covârșitor, cu rădăcinile adând înfipte în solul acestui pământ. Chiar dacă nu ar fi avut studii profesionale, bănuiesc, tot actorie ar fi făcut. Știa să hipnotizeze publicul, să-l atragă în aventura jocului său, să convingă și să fie în același timp foarte firesc. Crititul moscovit Irina Uvarova menționează: „Dumitru Fusu deține harul înnăscut al transfigurării, precum și acea rară capacitate de a se confunda cu personajul înterpretat. El manifestă o deosebită predilecție pentru personajele din marele teatru al Farsei, iar unul din elementele jocului său este masca, masca râsului, a „omului care râde.”

La ora actuală nu avem actori de talia lui Dumitru Fusu. Talentul său prolific l-a plasat în rândul rarilor creatori de frumos care au lăsat amprente vizibile în arta noastră națională.

Larisa Ungureanu,

critic de teatru

 Bibliografie selectivă:

Lista este aranjată în ordine cronologică

Uvarova, Irina. Dumitru Fusu // Uvarova Irina. Teatrul Luceafărul. Un deceniu al devenirii. – Chișinău, 1992. – P. 29-30.

Partole, Claudia. Și un festival poate fi independent : [actorul Dumitru Fusu] // Moldova suverană. – 2000. – 29 apr.

Fusu, Dumitru Dumitru Fusu, cucernicul și iconoclastul : [interviu cu actorul Dumitru Fusu] / consemnare: Alexandru Gromov // Lanterna magică. – 2000. – Nr 2/3. – P. 2.

Garusov, Olga. Actorul în căutarea autoidentificării : [festivalul One Men Show, organizat de Dumitru Fusu] // Lanterna magică. – 2000. – Nr 2/3. – P. 3.

Baroncea, Aliona. Festivalul „One Man Show” – o invitație la creație // Lanterna magică. – 2000. – Nr 2/3. – P. 3.

Proca, Pavel. Teatrul de aer : [actorul Dumitru Fusu, portret de creație] // Jurnal de Chișinău. – 2003. – 9 mai. – P. 13.

Țarălungă, Ecaterina. Fusu, Dumitru : [schiță biogr.] // Țarălungă Ecaterina. Enciclopedia identității românești. – București, 2011. – P. 314.

Ungureanu, Larisa. Dumitru Fusu // Ungureanu Larisa. Tot aici mă-ntorc. Cronici de teatru. – Chișinău, 2011. – P. 17-21.

Nechit, Irina. Legenda Dumitru Fusu // Jurnal de Chișinău. – 2014. – 17 ian. – P. 18.

Filip, Iulian. Teatrul lui Dumitru Fusu la ultima premieră // Literatura și arta. – 2014. – 16 ian. – P. 6.

Ungureanu, Ion. Născut pentru teatru : [in memoriam Dumitru Fusu] // Literatura și arta. – 2014. – 23 ian. – P. 8.

Mardare-Fusu, Maria. Lucra asupra personajului, așa cum lucrează universul ca să răsară soarele : [inteviu cu Maria Mardare-Fusu despre expoziția lucrărilor lui Dumitru Fusu] / consemnare: Emilia Ghețu // Vip Fashion. – 2015. – Nr 26. – P. 56 – 59.

Roșca, Denis. Fusu, Dumitru // Roșca Denis. Cartea de aur a Basarabiei și a Republicii Moldova. – Chișinău, 2016. – P. 240-241.

Ciobanu, Maria. Dumitru Fusu (1938-2014) // Calendar Național 2018. – Chișinău, 2017. – P. 95.

*****

Dumitru Fusu [Resursă electronică]. – Acces Internet: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Fusu. – Accesat: 29.03.2018.

Fusu Dumitru [Resursă electronică]. – Acces Internet: http://cinema.art.md/person/1272/index.html. – Accesat: 29.03.2018.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s