„Căldură în noiembrie” și emoții în mai…

Premiere

Asta ne-a oferit Teatrul Național „Eugene Ionesco” în seara zilei de 13 mai curent, când a jucat în fața spectatorilor o nouă premieră – „Căldură în noiembrie” după piesa semnată de Yana Dobreva în regia lui Petru Vutcărău (scenografia Boris Golea, costumele Ludmila Furdui). Spectacolul ne-a „purtat” prin amintiri, dar ne-a „tuflit” și în prezentul imediat – motiv pentru a medita la viața pe care o trăm cu toții și fiecare în parte, la „greșelile” pe care le acumulăm și pe care nu le mai putem corecta și, O Doamne!, când o să înțelegem că pentru greșeli „nu există vindecare”…

Ala Mensicov - Elena
Ala Mensicov în rolul Elenei

Așa cum e scris și în piesă, scenografia prezintă interiorul unui mic restaurant, în care se mai păstrează amprentele trecutului: pe un perete e atârnat portretul unui cuplu de la nuntă – mirele și mireasa și-au înclinat capetele unul către altul, pe o consolă stă un aparat de radio vechi, la care se mai puteau asculta discuri și alte amintiri. Căci spectacolul e bogat în amintiri… Ne-a purtat prin ele fără grabă. Am avut tot timpul din lume, ca să ascultăm, da, anume să ascultăm o poveste de viață – durută, trăită întens, până la disperare de doi oameni care au ce povesti. Viața lor e „bântuită” de amintiri…

Elena (actrița Ala Menșicov) vine în fiecare sâmbătă în acest local ca să mănânca cârnat cu fasole, să bea un vermut, o mastică, o cafea… „E nebună!” o crede Tânăra, care-și dorește o altfel de sâmbătă alături de iubitul ei. „E doar stranie!” precizează Tânărul, iubitul Tinerei, gata s-o servească frumos pe doamnă. Elena se așează de fiecare dată la acceași masă, pe același loc și comandă același fel de mâncare… De fapt, venirea ei în acest restaurant e un pretext de a se întâlni cu trecutul…

Cândva a fost tânără și îndrăgostită. Îi auzim vocea zglobie, râsul plin de bucurie, ba chiar o și vedem undeva, sus, proiectată alături de un tânăr… E frumos să fii îndrăgostită! E romantic să visezi! Dar… Praful și pulberea s-au ales din visele ei! Iar din romantism a rămas sentimentul de așteptare. Care și-a lăsat amprenta de mister pe făptura Elenei. Stare pe care actrița Ala Menșicov a știut s-o creeze – prin gesturi, zâmbet, prin corpul uneori încovoiat grațios.

În această sâmbătă așteptarea Elenei nu a fost zadarnică. Cel pe care l-a iubit și l-a așteptat a venit. Nu a venit pentru Ea, ci din curiozitate. A intrat în local, uimit la culme, că aici se mai află restaurantul pe care-l ținea minte odată… La auzul vocii lui, Elena se făcu mică, a vrut să dispară, să se evaporeze, să…, dar, până la urmă, a trebuit să înfrunte realitatea. În fața ei se afla Alex (actorul Emil Gaju), fostul ei iubit, bărbatul pe care l-a așteptat, dar l-a întâlnit cu o furie și o ură, care s-au „revărsat” asupra lui în cascade de amintiri dureroase…

Actrița a jucat „valurile” de emoții ale unei femei rănite în dragoste, disperată și trădată, umilită și înjosită de bărbatul care a plecat, a lăsat-o vraiște și nu a mai vrut să știe de ea. A plecat, fiindcă aici „nu se întâmplă nimic”, fiindcă aici nu avea „nici o perspectivă”, fiindcă… De fapt, aici era adevărata lor viață. De fapt, aici ar fi putut trăi, împreună, o poveste de dragoste, înfruntând realitatea.

Emil Gaju - Alex (1)
Emil Gaju în rolul lui Alex

Alex în interpretarea lui Emil Gaju este un bărbat care, cum spune personajul său, și-a „realizat visul”, plecând acolo, peste ocean, în America. Are bani, mulți bani, a devenit un medic de renume, a creat o clinică foarte cunoscută. Dar, se pare, nu este fericit…

În spectacol sunt punctate mai multe teme, două din ele fiind evidente: plecările și amintirile. Orice plecare distruge visele, iar amintirile nu mai pot vindeca rănile.

Tânăra și Tânărul (în roluri Natalia Prodan și Serghei Chiriac) sunt pe cale să parcurgă același cerc și să repete povestea lui Alex și a Elenei, fiindcă „nu mai pot”, se exprimă Tânăra, gata de plecare…

Simplitatea acestei montări te copleșește, cum te copleșește și ținuta vestimentară a interpreților. Nimic în plus, nimic în exces. Un pic de eleganță în vestimentația Elenei, cu o pălărioară cochetă pe cap, un fular drăguț, „da, cadou”, o poșețică. Nici Alex nu pare a fi cine știe ce prinț, chiar dacă are „mulți bani”, e îmbrăcat simplu și comod.

Sunt detalii care poartă o semnificație în spectacol, aș zice, și nu sunt întâmplătoare. Să nu ne „fure ochii”, atenția noastră concentrându-se asupra poveștii pe care o ascultăm. Acțiunea e în cuvânt.

Spectacolul „Căldură în noiembrie” este o melodramă, gen care, uite, își face drum în repertoriul teatrelor…

Larisa Ungureanu

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s