Măscărici, bufoni și patroni de modă nouă…

Printre premierele stagiunii teatrale 2017/2018 se numără și „Balamucul vesel” – farsă tragicomică de S.T. Burke (pseudonim), scrisă acum zece ani de Sergiu Burcă, jurnalist, activist în Frontul Popular din Moldova. Scenă din spectacolul „Balamucul vesel”„Am văzut farsa cu ochii mei. Apoi m-am apucat s-o rescriu din memorie”, menționează autorul la începutul piesei într-o scrisoare care începe cu „Dragă B.” Acțiunea are loc „pe lumea asta”, undeva „la porțile Orientului” (de fapt, la Chișinău), deși se invocă chiar de la început lumea lui Hamlet și a personajelor, care populează cunoscuta tragedie shakespeareiană.

Piesa a fost montată pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău de regizorul Petru Hadârcă. Costume – Victoria Moldovanu. Coregrafie – Dumitru Tanmoșan. Aranjament muzical – Serghei Racenco, Vadim Buinovschi. Scenografia – Petru Hadârcă.

Trebuie să recunosc, că textul piesei fascinează: „amestecul” de lumi, de personaje, de situații mai mult sau mai puțin cunoscute, intuite, cu replici spirituale „Ești pălit rău de sublim”, „Nu mi-a plăcut cum miroase istoria”, textul fiind bogat în situații comice, uneori purtând și pecetea unei asprimi care a răbufnit ca un vulcan. „Balamucul vesel” este o piesă în care se confruntă două lumi: lumea teatrală și lumea reală. Lumea teatrală înseamnă personajele care evoluează în scenă și sunt jucate de actori: Yorick – Alexandru Pleșca, Duhovnicul – Ion Mocanu, Nicolaus – Anatol Durbală, Bătrâna – Dina Cocea, Bătrânul – Nicolae Darie, Loran – Mihai Fusu ș.a. Lumea reală sunt persoane concrete, care au creat istoria noastră din ultimele decenii: politicieni, ziariști, oameni de rând, executori, manipulatori etc., ușor de recunoscut pentru noi, basarabenii, care am fost martori, participanți la tot felul de mitinguri, mișcări de stradă, care am trăit, cu emoție, evenimentele pe care le credeam cu adevărat benefice. Multe din ele și mulți din ei, din păcate, s-au dovedit a fi o adevărată pacoste. Niște măscărici! Niște bufoni! Dar și patroni de modă nouă…

Regizorul Petru Hadârcă a dat dovadă de curaj, dar și de fantezie pentru a-i da o configurație scenică acestei „harababuri ordonate”. Spectacolul este plin de curiozități, de „rarietăți” artistice, bine jucate, bine conturate, scoate la lumină un absurd halucinant care ni s-a „întâmplat” și pe care nu prea știm, cum să-l interpretăm în viața de toate zilele. Teatrul ne-a oferit ocazia să-l trăim „cu ochii deschiși”.

La acest spectacol nu se prea râde, dar nici nu se plânge. „Pățaniile” lui Yorick, Yorick - actorul Alexandru Pleșca„conducătorul Revoluției Permanente”, ne-au reîmprospătat memoria, pe de o parte, dar au deschis și „uși tainice”, pe de altă parte, ca să fie și mai convingătoare teza cu „manipularea” și „trădarea”. Adică, cam tot ceea ce era pentru noi „clipa astrală”, în spectacol, a fost distorsionat. Dar… Trebuie să recunosc: am asistat la o bufonerie, la o fanfaronadă, la o hiperbolă artistică, jucată inspirat de actori.

Larisa Ungureanu, critic de teatru

Notă: Piesa „Balamucul vesel” de S.T. Burke a fost introdusă în lista dramaturgilor români din volumul „Istoria literaturii române: dramaturgia” de Mircea Ghițulescu (București, Editura Tracus Arte, 2008).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s