Mihai Curagău: Actorul și Masca

In memoriam

La 15 august 2018, actorul de teatru și film Mihai Curagău ar fi împlinit 75 de ani.

Mihai Curagău s-a născut la 15 august 1943 în satul Bălănești, Nisporeni. A decedat la 24 decembrie 2016, Chișinău. Ar fi împlinit 75 de ani… Și-a făcut studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău (actuala Academie de Muzica Teatru și Arte Plastice)

Curagau1
Mihai Curagău

(1960-1964). A fost calificat ca actor de dramă, fiind angajat la Teatrul Muzical-Dramatic „A.S. Pușkin” (actualul Teatru Național „Mihai Eminescu”.) La începutul carierei sale Mihai Curagău a jucat și roluri de dramă. Natura, însă, a fost mai puternică și a deținut primatul: l-a înzestrat cu simțul umorului și i-a dat masca viitoarelor personaje pe care avea să le contureze în teatru sau film. Dar până a ajunge la ele, a evoluat în spectacole de substanță pur dramatică: „Ovidiu” de V. Alecsandri, „Noaptea priveghetorilor” de V. Ejov, „Tigrul și hiena” de S. Petőfi ș.a.

Mulți actori se nasc pe scena unui teatru și ar prefera să rămână acolo cât mai mult timp posibil. Și Mihai Curagău ar fi parcurs aceeași traiectorie, dacă nu se întâmplau toate câte s-au întâmplat de la desființarea sistemului totalitar, adică ar fi rămas și în continuare să joace pe scena Teatrului „A.S. Pușkin”, unde talentul său era apreciat destul de înalt, actorul având roluri în cele mai importante spectacole din acei ani, cum ar fi „Ciocârlia” de J. Anouilh în regia lui Andrei Băleanu, „Miniaturi, miniaturi” după A.P. Cehov și I.L. Caragiale, „Anecdote provinciale” de A. Vampilov, ambele în regia lui Ilarion Stihi, „Două fete ș-o neneacă” de V. Alecsandi în regia lui Valeriu Cupcea, „Președintele” de D. Matcovschi, „Mai ia o tabletă!” de A. Makaionok în regia lui Veniamin Apostol ș.a.

Și aici nu sfârșește șirul de spectacole în care a fost distribuit Mihai Curagău la Teatrul „A.S. Pușkin”. Era apreciat pentru calitățile sale de comediant, pentru calitățile sale interpretative în care se manifesta ca o individualitate artistică. Își mai amintește cineva, de exemplu, de Săbiuță din „Iașii în carnaval” de V. Alecsandri sau de Clovnul din „Peppi Cioraplung” de A. Lindgren sau de Conu din „Fumuoarul” de N. Esinencu și multe alte roluri? Pe scena Academicului Mihai Curagău a munict cinstit, onorându-și profesia cu dragoste și pasiune. Ceea ce l-a ajutat, pe el și pe alți actori, să depășească situația de criză, prin care a trecut Teatrul „A.S. Pușkin” și să-și continuie activitatea în teatru, doar că pe altă scenă. Și nu doar pe altă scenă, ci într-un teatru care a pornit de la zero. E vorba de Teatrul „Satiricus”. Alături de alți actori din fosta trupă a Academicului – Jean Cucuruzac, Vitalie Cazacu l-au urmat, în 1990, în lungul și ademenitorul drum pe Sandu Grecu, un tânăr actor și regizor care și-a pus în cap să înființeze un teatru nou, creat fără indicații „de sus”, ci dintr-o necesitate socială, dar și artistică. Însăși viața înaintase această cerință: de a lua în țeapa satirei ceea ce răbufnea la suprafață.

Curagau2
Moliere din „Comediantul” de M. Bulgakov

În perioada de constituire a noului teatru Mihai Curagău joacă mai multe roluri, cum ar fi: conu Leonida în „Unde mergem, domnilor?” după I.L. Caragiale și V. Alecsandri, Polibiu în „Hercule” de F. Durrenmatt, sfetnicul Veveriță în „Moțoc” după Gr. Ureche, B.P. Hasdeu, C. Negruzzi, V. Alecsandi ș.a. Un rol definitoriu pentru Mihai Curagău a fost Moliere din spectacolul „Comediantul” după „Cabala bigoților” de M. Bulgakov, un rol profund dramatic. Lumea artistică a rămas șocată de această distribuire, dar urmărindu-i jocul, a trebuit să se împace cu gândul că Mihai Curagău este un actor care redă nu doar partea comică a vieții. După care a urmat Berlioz din „Maestrul și Margarita” de M. Bulgakov, apoi seria de spectacole după piesele lui I.L. Caragiale, în care talentul lui Mihai Curagău s-a desfășurat cu o pasăre cu aripile în zbor – liber și nestingherit. E vorba de Zaharia Trahanache din „O scrisoare pierdută”, conu Leonida din „Jertfe patriotice” și Mache Răzăchescu din „D`ale carnavalului” (regizor – Sandu Grecu). Ultimul rol pe care l-a jucat Mihai Curagău pe scena Teatrului Național „Satiricus I.L. Caragiale” a fost Pepino în „Angajare de clovni” de Matei Vișniec în regia lui Sandu Grecu.

Să nu uităm, că filmul a jucat un rol important în viața actorului Mihai Curagău. A început cu Michiduță din „Se caută un paznic” (1967) în regia lui Gheorghe Vodă după povestea lui Ion Creangă „Ivan Turbinca”. Acest Michiduță, se pare, l-a urmărit, (i-o fi plăcut, cum l-a interpretat actorul?!) căci Mihai Curagău a mai jucat un „împielițat” și-n „Povestea lui Făt-Frumos” (1977), regizat de Vlad Ioviță, apoi un Michiduță în „Dănilă Prepeleac” (1996) în regia lui Tudor Tătaru după povestea omonimă a lui Ion Creangă. Șirul lung de filme, în care a jucat Mihail Curagău poate umplea această pagină, mai ales că fiecare e plin de conținut și substanță. Amintim de Costăchel din „Nuntă la palat” (1969) în regia lui Vlad Ioviță, de Anafură din „Lăutarii” (1971) lui Emil Loteanu, Profir din „Tălpile verzi” (1987), regizor Vlad Plămădeală, Țăranul din „Polobocul” (1991), în regia lui Tudor Tătaru, NKVD-istul din „Strada felinarelor stinse” (1990), regizor Valeriu Gagiu și altele.

…În timpuri demult apuse, actorul purta mască. Pentru a se apropia de spiritul divin. Teatrul modern s-a cam îndepărtat de Mască – protectoarea talentului actoricesc. Și totuși, actorii cu har și cu dragoste de teatru mai păstrează ceva din acele vremi. Mihai Curagău a făcut parte din această speță. Masca i-a dat puteri nelimitate…

Larisa Ungureanu, critic de teatru și film

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s