Lică Sainciuc: CHIȘINĂUL ASCUNS sau…

Aceste locuri, menționeză autorul cărții „Chișinăul ascuns sau…”, sunt populate încă din vremuri priestorice și încearcă, într-un fel inedit, să găsească urme. Cele mai vechi urme care au mai rămas și se mai întrevăd din „negura vremii” la temelia Chișinăului sunt drumurile, primul din ele ducând spre Iași și spre Tighina de-a lungul Bâcului, al doilea venind din nordul Țării Moldovei de la Hotin și, prin Căușani, ajungând la Cetatea Albă la apa Turlei. Cel de al treilea drum, care s-a tocmit  în vremi îndepărtate, venea din centrul țării, prin Căpriana și se oprea la Nistru. E bine de știut, că înainte de apariția podirilor, drumurile treceau răul Bâc sau, cum i se mai zicea, Bâcu, prin vaduri. Astfel au apărut iazurile Chișinăului, iar odată cu ele și prima indistrie a localității – morăritul.

La intersecția celor trei drumuri s-a constituit Piața, dat fiind că Chișinăul începuse deacum să adune în jurul său tot felul de meseriași, care aveau nevoie de un loc unde să-și desfacă marfa. În felul acesta, Chișinăul încetează de a mai fi un sat. În 1466 locuitorii lui sunt numiți „târgoveți”. În secolul XVII Chișinăul devine oraș, atrăgând în aria sa de influență și satele învecinate, având un pârcălab,iar la intrări și vămi sunt percepute încasări.

Centrul orașului se situase inițial chiar pe malul râului Bâc, lângă Fântâna cea Mare (pe acel loc se află sediul Întreprinderii „Apă- Canal”), apoi urcă mai la deal, unde a fost construită prima bisreică de piatră, biserica domnească Sf. Nicolae (1645), apoi au fost ridicate și ale biserici. Următorul centru al orașului ar fi trebuit să aibă deja o planificare regulată, cum menționează autorul, dacă nu interveneau războiaele ruso-turce. După anexarea Moldovei răsăritene, Chișinăul devine capitală regională. Centrul s-a mutat mai sus și a fost marcat de Catedrala cea Nouă.

Prin aceste amănunte, nespus de importante pentru memoria unui oraș, autorul Lică Sainciuc, prezintă un Chișinău personalizat și, cum inducă și susbtitlul, „o încercare de resuscitare a memoriei unui oraș”. În paginile albumului găsim o suita de imagini și texte, multe din ele în premieră, toate împreună fiind o proiecție subiectivă a fizionomiei capitalei, bazându-se, în același timp, și pe o cunoaștere profundă a documentelor, pornind de la expertize, dar și observații de lungă durată.

„Chișinăul ascuns” este la a doua ediție, revăzută și îmbogățită cu noi date, informații, imagini, prima ediție fiind în 2007, având și un scurt cuvânt întrofuctiv, „Salcâmii capitalei”, semnat de Ion Druță.

Cartea a fost publicată cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Sainciuc, Lică. Chișinăul ascuns, sau o încercare de resuscitare a memoriei unui oraș : [album] / imagini și text: Lică Sainciuc ; contribuții: Tamara Nesterov [et al.]. – Ed. a 2-a, rev. – Chișinău : Lumina, 2018 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 176 p. : fot.

   Larisa Ungureanu,

dr. în studiul artelor,

Secția „Memoria Chișinăului”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s