Glebus Sainciuc: Omul fără mască

Glebus Sainciuc si mastile sale

Glebus Sainciuc ar fi împlinit în acest an vârsta de 100 de ani. S-a născut la 19 iulie 1919 în Chișinău, Regatul României. A decedat pe 16 octombrie 2012 în Hîncești, Republica Moldova.

Glebus Sainciuc a fost artist plastic basarabean, care a trăit și și-a desfășurat activitatea într-un context istoric foarte complicat. S-a aflat toată viața sa într-un singur oraș, Chișinău care, din 1918 până în 1940 s-a aflat în componența României Mari, din 1940 pânâ în 1991 a făcut parte din imperiul sovietic, fiind capitata RSS Moldovenești, iar din 1991 este capitala tânărului stat Republica Moldova. Un oraș cu un destin dramatic care i-a marcat pe locuitori.

Glebus Sainciuc își face studiile la Chișinău (1931-1940) la Liceul „B.P. Hasdeu”, avându-l profesor de desen pe A. Niculescu. Studiază la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii din București (1942-1944). După război absolvește Școala de Arte Plastice „Ilia Repin” din Chișinău (1944-1947).

Debutul său în pictură îl face la începutul anilor `30 ai secolului trecut. Această perioadă – anii `30-`40 din biografia sa de creație sunt ani de căutări, tânărul pictor fiind în mare parte influențat de pictura românească, dar și de pictura vest-europeană.

Mai târziu, după anii `40, într-un alt context istoric și politic, Glebus Saiciuc s-a conformat rigorilor și cerințelor ideologice din acea vreme, care punea pe primul loc succesele regimului și „viața plină de huzur a oamenilor”. Pictorul a realizat mai multe compoziții de acest fel, inspirându-se din viața oamenilor simpli de la țară, cum ar fi: „Viticultorii” (1954), „La cramă”, „La ferma de lapte” (1957), „Masă mare” (1960) ș.a. Portretul, ca gen artistic, a fost una din prioritățile sale. Astfel, Glebus Sainciuc a înveșnicit în lucrările sale personalități remarcabile ale timpului: „Actrița Nina Vodă” (1966), „Maria Bieșu” (1967), „Scriitorul Vasile Vasilache” (1968), „Lida  Istrati”, „Petru Cărare” (1970), „Vasile Anestiade” (1972), „Igor Vieru” (1979) și mulți alții. Un portret deosebit l-a creat maestrul Sainciuc uneia din cele mai valoroase cântărețe de operă basarabene din perioada interbelică „Maria Cebotari” (1976) numele căreia, în perioada sovietică, nici măcar nu putea fi pronunțat.

Un capitol important în creația sa îl constituie șarjele (caricaturile). Oriunde Glebus Sainciuc putea fi văzut cu o foaie în față, pe care desena chipurile oamenilor, aflați uneori în diferite situații cu caracter satiric sau umoristic. În ziare și reviste a publicat sute de astfel de șarje, iar în total probabil că cifra ajunge la câteva mii. Glebus Sainciuc i-a „șarjat” pe numeroși actori, scriitori, muzicieni, interpreți, artiști plastici, jurnaliști, bibliotecari, profesori, muncitori, țărani, studenți etc.

Glebus Sainciuc a fost promotorul unui gen nou în arta plastică moldovenească – măsca, executată printr-o metodă proprie, jucate pe scenă cu ocazia diferitor evenimente cultural-artistice sau omagieri, în cadrul unor spectacole improvizate care aveau succes la public. În perioada anilor 1957-1997  maestrul a creat peste 300 de măști care reprezentau eminenți oameni de artă și cultură: Valentina Rusu-Ciobanu (pictoriță, soția lui Glebus Sainciuc n.a.), Mihai Grecu, Aureliu Busuioc, Ion Ungureanu, Nicolae Sulac, Ion Druță, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Sofia Rotaru, Eugen Coșeriu, Liviu Ciulei, Ana Blandiana, Adrian Păunescu ș.a. La fel a executat măști consacrate multor personalități din diferite țări ale lumii: Marcel Marceau, Jean-Paul Sartre din Franța, Arkadi Raikin, David Oistrah, Bulat Okudjava, Aleksandr Soljenițîn ș.a. din Rusia, Luciano Pavarotti din Italia, Anne Veski din Estonia, Cinghiz Aitmatov din Kirghizia etc.

Glebus Sainciuc a participat cu picturi la mai multe expoziții, atât personale, cât și în grup, organizate la Chișinău, Sofia, Baku, Kiev, Odesa, Lvov, Havana, Montreal, Moscova, Peterburg, Paris ș.a.

Viața și activitatea sa au fost oglindite în articole, cărți, studii, filme documentare. Uneori maestrul a fost invitat să joace la studioul „Moldova-film” și în pelicule artistice, de exemplu, în filmul lui Gheorghe Vodă „Se caută un paznic”.

Glebus Sainciuc a fost o personalitate remarcabilă, un artist cu un stil original care a lăsat urme de neșters în artă. Cei care l-au cunoscut păstrează amintirea unui om corect și bun la suflet ca pâinea cea caldă.

Larisa Ungureanu,

Secția Memoria Chișinăului

Bibliografie selectivă:

Sainciuc, Glebus. Aș face măști întregului glob pământesc. Flux. 1 iun. 1998, p. 4.

Sainciuc, Glubus. Măștile unui optimist. Țara. 10 oct. 2000, p. 4.

Sainciuc, Glebus. Bibliografie. Chișinău: Museum, 1966. 121 p.

Cuciuc, Sergiu. Sainciuc, Gleb. In: Sergiu Cuciuc, Matus Livșiț. Gleb Sainciuc. Chișinău: Cartea Moldoveneasca, 1975, pp. 5-70.

Glebus Sainciuc [resursă electronică]. [accesat pe 18.07.2019]. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Glebus_Sainciuc

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s