Evocările de Miercuri: Fetița în alb

Despre Maria Cebotari s-au scris cărți, articole, memorii – totuși eforturile de a reconstitui amintirile înseamnă și a (re)explora muzica ei și filmele în care a jucat. Putem găsi o mulțime de fragmente din filme și opere în imediata apropiere, la o simplă căutare.

„Odată auzită, niciodată uitată!” spunea Lisa della Casa despre Maria Cebotari, de aceea nu vom stărui asupra biografiei, ci o vom lăsa pe Maria, această „Fetiță în alb” – poreclă binemeritată pentru filmul „Fetele în alb” – să cânte emoționantul „Sunt aici ca să fiu fericită” din filmul numit mai sus:

Mai jos vor urma câteva amintiri semnate de Irina Moşinschi din Bucureşti, o colegă a Mariei:

35151509205_385e42d4a3_o„Erau primii ani după Unire. Eram elevă în clasa a treia la Şcoala primară de aplicaţie de pe strada Inzov (azi Serghei Lazo-Iu.C.) din Chişinău.

În clasa a 3-a, printre alte colege era şi Maria Cebotari. Era o fetiţă slăbuţă, cu care institutoarea noastră avea unele probleme. Aceea a cerut să vină mama Mariei la şcoală.

Mama Mariei, o femeie simplă şi destul de nevoiașă vroia chiar în clasă s-o pedepsească pe Maria, trăgându-i o bătaie. A fost oprită de institutoarea care a spus, că nu cu bătaia se vindecă o greşeală. Atunci pentru prima dată a fost remarcată Maria.

S-a apropiat Crăciunul. Şcoala medie de care depindea Şcoala primară a noastră a dat o mare serbare la Teatrul Naţional. M-am nimerit şi eu acolo. Am rămas mirată, când am văzut că pe scena teatrului apare colega mea, Maria Cebotari.

Micuţă, slăbuţă a început să cânte. În imensitatea teatrului s-au revărsat sunetele puternice şi frumoase, cântate de micuţa Maria: „Oltean mândru şi voinic, n-are frică de nimic”. Sala teatrului s-a zguduit de aplauze. A fost debutul Mariei Cebotari.

635x0_Maria_Cibotari_(cu_cruce_insemnata)

Mama Mariei neavând posibilitate să ţină fata la liceu, Maria a făcut numai vreo două clase şi s-a angajat ca solistă la corul catedralei din Chişinău. Corul era dirijat de preotul Berezovschi, mare cunoscător al muzicii bisericeşti, având multe compoziţii proprii. Fiica lui Berezovschi, Elena Basarab, a fost solistă la opera din Bucureşti. Deci, Maria Cebotari ca solistă în corul catedralei a avut ce învăţa în privinţa muzicii.
Anii treceau. Lumea admira vocea solistei din corul catedralei din Chişinău. Dar întâmplarea a făcut, ca cineva, venit din Bucureşti, care se pricepea la muzică şi voci, să audă pe Maria. Soarta ei s-a schimbat. Maria a plecat la Bucureşti. Acolo cred că a trecut printr-o şcoală, şi mai mult vocea şi ţinuta.

34402238123_118a380b2e_o

Dar de câte ori venea acasă să vadă mama, trecea la catedrală să-şi vadă colegii din cor şi pe dirijor.
A fost angajată ca solistă la Opera din Berlin unde vocea ei inegalabilă a răsunat în arii din cele mai renumite opere. A făcut şi film.
S-a căsătorit cu un german. Verişoara mea ca avocat a făcut actele necesare acestei căsătorii în Germania hitleristă. A vrut să vie la ea mama şi sora. S-au pregătit. Au ajuns la Bucureşti, dar nu au mai plecat. Germania era în război şi ştim cu toţii cum s-a terminat acest război pentru nemţi.

Nu s-a auzit nimic despre Maria Cebotari, fetiţa cu o voce inegalabilă din Chişinău.

Au trecut mulţi ani. Într-o zi am plecat la Timişoara. În compartiment era o doamnă în vârstă, care se întorcea din Bucureşti acasă la Buziaş.
Doamna mi-a spus că odată la doi ani pleacă în Germania, la fiul său. El a făcut facultatea în Germania unde l-a prins războiul şi a rămas acolo. E medic la o mare întreprindere din Germania. Doamna Ileana Horodniceanu-Troceanu mi-a spus că băiatul ei era medicul Mariei Cebotari. Ea avea cancer la gât şi acest doctor o îngrijea şi o ajuta băneşte.

35349001271_b4479f76a1

Soţul ei a murit şi Maria a rămas cu doi copii – băieţi, şi dădaca lor. Fără nicio sursă de venit, căci nu mai putea cânta şi în Germania, care a pierdut războiul atunci se trăia foarte greu. Doctorul a ajutat-o până la moarte.

Băieţii au fost luaţi de o englezoaică bătrână şi bogată, care i-a înfiat şi i-a luat în Anglia. Pe dădacă n-a vrut s-o ia şi aceea s-a sinucis înecându-se.

Acesta este sfârşitul trist al Mariei Cebotari, cântăreaţa, posesoarea unei voci unice de o frumuseţe extraordinară”.

Maria Cebotari s-a născut la 10 februarie 1910, la Chişinău, iar curând i se vor împlini 110 ani de la naștere – o cifră rotundă, i-adevărat, care rimează perfect cu soprana de nota zece, atât de iubită, nu doar de spațiul românesc, ci și de tot spațiul european.

Încheiem cu un fragment din filmul Solo per Te:


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s